Intalnire cu Dalai Lama

În zece ani trăiţi la Roma, ca român şi ulterior ca jurnalist, am avut parte de momente de suferinţă şi frustrare, de bucurii cotidene şi rutină de metropolă, de agonie şi neîmplinire…

Dar au existat şi acele momente unice pe care le pui la loc de cinste în suflet, momente de trăire şi creştere spirituală, pe care doar un oraş ca Roma, intersecţie de culturi şi religii, ţi le poate oferi. Am scris despre prima vizită a PF Patriarh Teoctist la Roma şi despre Crezul în limba română rostit în Bazilica San Pietro într-o zi ploioasă , am relatat în direct funeraliile Papei Ioan Paul II, în sfârşit, am făcut parte din delegaţia de români care a fost primită în audienţă, în 2007, de către Papa Benedict XVI.

Iar azi, printre zeci de jurnalişti din toate colţurile lumii, am avut ocazia să-l aud vorbind, la câţiva metri de mine, pe Tenzin Gyatso, al paisprezecelea Dalai Lama.

Primăria Romei a hotărât,încă de anul trecut, să-i confere lui Dalai Lama cetăţenia de onoare a oraşului. Liderul spiritual al tibetanilor ar fi trebuit să vină în Italia în luna septembrie pentru ceremonia oficială, dar vizita sa a fost anulată din motive de sănătate. După internarea lui în spital de săptămâna trecută, am crezut că vizita sa la Roma va fi amânată din nou. Dar, din fericire, am primit confirmarea din partea biroului de presă al primăriei: programul va rămâne neschimbat.

Rareori am avut ocazia să văd piaţa Capitoliului, una din cele şapte coline istorice ale capitalei, într-o atmosferă atât de plină de emoţie, dar şi tensiune. În faţa mega-ecranului instalat în centru, erau numeroşi voluntari ai asociaţiilor italiene Pro- Tibet cu pancarte, cerând eliberarea de sub ocupaţia chineză, refugiaţi tibetani înfăşuraţi în steagul naţional, călugări budişti în toga tradiţională.

Sala “Giulio Cesare” rezervată ceremoniilor în primărie, a devenit în câteva minute neîncăpătoare pentru oficialităţi, invitaţi şi jurnaliştii din întreaga lume. Începerea ceremoniei era prevăzută pentru ora 14 locală, dar a fost decalată datorită întâlnirii private dintre oaspete şi primarul Romei.

Dalai Lama şi-a făcut intrarea în aulă, învăluit într-o aură de modestie pe care o au doar acei mari lideri spirituali. Îmbrăcat în eterna sa tunica roşie-portocalie pe care o cunoaştem din filme şi fotografii, cu nelipsiţii ochelari fumurii, pare un bătrân obişnuit, simplu, blând şi cu un zâmbet deschis pe faţă. Are 73 de ani, iar spitalizarea recentă şi-a lăsat semnele: pare mai slăbit, deşi emană o puternică energie pozitivă.

Toţi cei prezenţi se ridică în picioare şi îl salută cu îndelungi aplauze. Se flutură steagul Tibetului şi se strigă, “Free Tibet”. Apoi, un moment de linişte totală, urmat de salutul primarului Romei, Gianni Alemanno: “Oraşul nostru este onorat să vă primească cu emoţie profundă, după o lungă aşteptare. De acum înainte, în această Aulă, care este inima oraşului, Dumneavoastră nu veţi mai fi doar un oaspete prestigios, ci şi un cetăţean al Romei”.

Este un moment istoric: doar cu câteva săptămâni înainte, în decembrie, China a protestat vehement când preşedintele francez Nicolas Sarkozy l-a întâlnit în Polonia pe liderul spiritual al Tibetului. Iar azi, în faţa a zecilor de jurnalişti, primarul Romei a subliniat: “Guvernul nostru afirmă cererea Italiei şi a Uniunii Europene către Republica Populară Chineză, de a redeschide un dialog cu reprezentanţii naţiunii tibetane, pentru a ajunge rapid la acorduri pozitive şi definitive. (…)Prezenţa Dv. în această sală şi vizita la Capitoliu reprezintă revolta noastră morală în faţa nedreptăţii, a violenţei, a opresiunii”.

Apoi, urmează apelul clar către Beijing: “Noi, împreună, vom cere cu putere deplina recunoaştere a autonomiei poporului tibetan”.

După primirea pergamentului cu numirea oficială, Dalai Lama, cel mai nou cetăţean de onoare al Romei, ne-a surprins pe toţi cu vocea lui decisă, dar în acelaşi timp lipsită de orice nuanţă de violenţă sau acuzaţie. A vorbit la început în limba tibetană, apoi în engleză.

În timp ce vorbeşte, folosind gesturi largi şi convingătoare, îi urmăresc pe cei câţiva refugiaţi tibetani şi pe călugării budişti prezenţi în sală. Mulţi dintre ei îl privesc fără a clipi, cu o extremă seriozitate amestecată cu fericire, alţii cu mâinile unite ca într-o rugăciune.

“Azi sunt doar în trecere la Roma şi am venit să iau un premiu, dar nu vreau să se spună că am venit doar pentru a fi premiat! În Tibet se ştie că am devenit cetăţean de onoare al Romei, ceea ce este un semnal important pentru poporul meu” spune cu ironie şi inteligenţă Dalai Lama în debutul discursului său de mulţumire. Apoi povesteşte de veştile pe care le-a primit din Tibet, unde “situaţia este foarte dramatică, explozivă”.

Aproape o jumătate de oră vorbeşte Dalai Lama şi aminteşte un episod inedit din anii ‘50, când a trăit timp de câteva luni la Beijing şi l-a întâlnit pe Mao Tze Dun. “Dar în Tibet aveţi un drapel?- l-a întrebat liderul comunist pe Dalai Lama. La răspunsul afirmativ al călugărului, Mao a replicat: atunci, puteţi expune steagul vostru, dacă alături îl puneţi şi pe cel roşu al Chinei Comuniste! “Vreau să transmit tibetanilor că, dacă li se interzice să expună steagul nostru, să spună chinezilor că însuşi Mao şi-a dat consimţământul”, a spus celor prezenţi liderul tibetan.

In final, Dalai Lama afirmă celel trei principii pe care le urmează în viaţă: “ Primul obiectiv pe care îl am este acela de a promova valorile umane, un lucru esenţial, de a avea o inimă în familie şi societate(…) al doilea este promovarea întâlnirii dintre religii şi armonia interreligioasă. Pentru aceste două idealuri voi lupta până la moarte. Iar al treilea obiectiv este rezolvarea cauzei Tibetului”.

“Este o emoţie enormă pentru noi, tibetanii, să-l întâlnim pe Dalai Lama”, îmi spune Namgyal Tsewang, tânăr tibetan refugiat în Italia de şapte ani şi care a ascultat cu sufletul la gură fiecare cuvânt al lui Dalai Lama, cu steagul ţării sale strâns în pumni. “Aici, la Roma, ne simţim bine, lucrăm, avem familiile noastre.. dar în inimă avem mereu Tibetul. Situaţia acolo este foarte gravă, din martie 2008 (revolta călugărilor budişti, n.red.). Militarii fac deseori controale în casele noastre. Cine expune un drapel sau poza lui Dalai Lama, este acuzat de separatism şi este arestat pe loc.

În timp ce toţi cei prezenţi se ridică în picioare pentru a saluta pe cel care a devenit un simbol al rezistenţei pacifiste şi care este departe de patria sa de 50 de ani, îmi amintesc cuvintele pe care el însuşi le adresează foarte des celor care îl omagiază : “Sunt doar un simplu călugăr budist”.

Iar de azi, am onoarea să fiu concetăţeana acestui “simplu călugăr budist”!