luni, iulie 19, 2010

Romania si Moldova, jigniri in "Il Giornale"


Am ramas fara cuvinte citind, azi dimineata, articolul semnat de Gian Micalessin si aparut in editia online a cotidianului "Il Giornale", pe care il redau dupa ce am incercat sa fac o traducere integrala, dupa care voi reveni cu comentarii. Sublinierile imi apartin.

Bucureşti dă cadou paşapoarte, moldovenii sunt gata să ne invadeze

"Suntem ȋn 28, dar noi habar nu avem. S-a găsit cine să aducă ȋncă o ţară membră, invizibilă şi nedorită, ȋn Uniunea Europeana: Bucureştiul. Care, ca sa nu fac nici o greşeală, aduce, ca un corolar, o mulţime de emigranţi ȋn derivă. Pentru a înţelege fenomenul, e de ajuns să faci o plimbare la Ambasada de la Chişinău, capitala Republicii Moldova, cea mai jalnică ţară europeană, o rămăşiţă a imperiului sovietic, a cărei economia nu depăşesc standardul Sudan-ului.

În această „mizeropolis” uitată de lume, o dată cunoscută doar pentru traficul de maşini furate şi fete pentru pieţele prostituţiei, oamenii petrec zile ȋntregi de aşteptare în afara ambasadei de la Bucureşti.

Există un ordin al lui Trian Băsescu (sic!), preşedintele român, care deschide graniţele unui nou El Dorado. Acolo, lucrează o ȋntreagă maşinaţie perversă, la viteză maximă de laborator, pentru a crea România Mare.

Este vorba de un flagel nou, care va împinge în Italia şi în alte ţări ale Uniunii hoarde noi de persoane aflate ȋn mizerie. Personalul Ambasadei produce pe banda rulantă noile paşapoarte - româneşti, capabile de a garanta dreptul la liberă circulaţie în Italia şi în cele 27 de ţări ale UE. Până în prezent, politica românească a condus la eliberarea documentelor magice la peste 120 000 de moldoveni. Dar este doar ȋnceputul. Pentru a mări capacitatea de eliberare a paşapoartelor româneşti, România a deschis de curând două noi consulate în nordul ţării, la Bălţi şi altul la Cahul, în sud. Totul este gata, pe scurt, miracolul este destinat să ofere Italiei şi Uniunii Europene 800 000 de turişti, în căutare de lucru sau, ȋn lipsă, destinaţi activităţilor criminale.

Vraja care promite să transforme ţara cu 3.6 milioane de locuitori într-o anexă a României - şi un nou colţ dezastros nou al Europei, a început acum un an. După alegerile contestate din iulie 2009, patru partide mici, grupate sub numele de Alianţa pentru integrare europeană au ȋnvins Partidul Comunist, supravieţuit colapsului Uniunii Sovietice, care au format un nou guvern. În spatele acestei victorii se află influenţa exercitată de Bucureşti, mai precis de mâna preşedintelui, precum şi acel vis pe care naţionaliştii mai moderaţi români ȋl numesc "viitor comun", iar cei mai puţin discreţi, "România Mare". Rădăcinile visului ȋşi au originea la sfârşitul primului război mondial, atunci când Republica Moldova, cunoscută sub numele de Basarabia, scapă controlului bolşevic şi este anexată României. Dar, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, România Mare se prăbuşeşte, iar Moldova este anexată Uniunii Sovietice. Renaşterea este un vis pe care probabil - după 65 ani - se poate dovedi fatal pentru Uniunea Europeană, precum şi pentru Italia, care se numără deja printre ţintele preferate ale multor imigranţi ilegali din Moldova.

Între timp, guvernul Alianţei pentru integrare europeană pare să tânjească la o asimilare forţară. Nouă dintre cele 53 de miniştri din Chişinău au deja un paşaport românesc şi alţi 11 sunt în aşteptare. Noul document nu este cu siguranţă destinat a promova libertatea de circulaţie între cele două ţări surori. Pentru aceasta, există deja de decrete care au eliminat, de fapt, controalele la frontierele, dând libertate totală de mişcare rezidenţilor Republicii Moldova pe o bandă de 30 kilometri la frontiera dintre cele două ţări. Cu paşaport nou este gata pregătit saltul ȋn vest, adică la noi. Deci, în timp ce Bruxelles tace, Moldova este deja printre noi."


miercuri, iulie 14, 2010

Madalina, primul interviu

Botosani, Romania, 14 iulie 2010


Sunt in Romania de doua saptamani, m-am saturat deja de televizor, mai citesc stirile online si ceva presa. Azi m-am trezit cu o veste care m-a cutremurat. Madalina Manole s-a sinucis.

Imi amintesc prima si singura oara cand am intalnit-o, la un Festival de muzica de pe litoral, in vara lui 1996. Aveam 17 ani si participam la niste cursuri de jurnalism. Doua saptamani de munca si training, entuziasm si oboseala.

Cea mai mare realizare a mea de atunci a fost un mini interviu cu Madalina Manole, in spatele scenei. Avea bratele pline de flori, era obosita, tocmai terminase concertul. Nu mai stiu ce am intrebat-o, imi amintesc zambetul si parul ei. Mi-a facut si un autograf, il am pe undeva acasa...

Odihneste-te in pace, Madalina!