Molto interessante l'intervento di Fini, che ho seguito in diretta su rainews24. Berlusconi sembra qualche volta irritato mentre ascolta l'ex leader dell'AN. Sta con le braccia incrociate, guarda attentamente. Poi prende degli appunti. Fa segno di "stringere" sul finale.
Alcune le idee che posso sintetizzare così:
- Riferimento, più volte, al PPE e ad alcuni valori universali ( diritti della persona)
- Si è visto che il tema dell'immigrazione DIVIDE il Popolo della Libertà
- Fini non è PER la rottura, ma per un rapporto DIALETTICO all'interno del PDL
- riconosce il carisma di Berlusconi
Non posso non notare la differenza tra il modo di parlare di Fini e di Berlusconi. Fini è diplomatico, chiama Berlusconi "Presidente", si rivolge direttamente a lui, e non verso il pubblico e le telecamere. Usa parole equilibrate.
Berlusconi, al contrario, alza la voce, lo attacca in modo diretto, lo chiama "Gianfranco". Ma cerca di rispondere argomento su argomento, con gli appunti alla mano.ù
Stranamente, tutto questo avviene davanti alle telecamere, come una lite di condominio...
Ecco alcuni punti del discorso di Fini:
- Sì al confronto, alla discussione. Il confronto non può essere che utile.
- Oggi viene meno la fase costitutiva del Popolo della Libertà
- "Non contesto la leadership carismatica di Berlusconi. Berlusconi ha vinto personalmente le elezioni, soprattutto a Roma".
- Il Governo ha fatto grande cose. Ma su certe questioni sta perdendo.
- Speravo in un partito della nazione, ispirato al PPE (Partito Popolare Europeo), un partito garante dei diritti civili, delle riforme condivise.
Elezioni
- Al Nord, PDL ha perso consensi mentre La Lega, il nostro alleato, guadagna voti.
Immigrazione:
Rioeto, speravo un grade partito nazionale ispirato ai valori del PPE- rispetto della dignità della persona umana. Invece, per compiacere la Lega ci si allontana da certi valori. Un esempio-: il bambino straniero, figlio di genitori stranieri rimasti senza permesso di soggirono, è cacciato dalle scuole. O si arriva a chiedere ai medici di fare la spia contro i clandestini. Al Nord, siamo diventati la copia della Lega.
Lega- soggetto politico valido, ma su alcuni valori, non abbiamo gli stessi valori , il PDL e la Lega.
Chiudere gli occhi davanti alla verità, non è saggio.
joi, aprilie 22, 2010
luni, aprilie 19, 2010
David Randall: "socat de modul in care presa italiana ii trateaza pe straini"
Iata un fragment din interviul meu cu David Randall sef redactie stiri la "The Independent", despe xenofobia si rasismul din presa italiana:
Rep: Ati scris un editorial despre cum sunt tratati imigrantii ȋn presa italiana, ȋn articolele de cronica neagra. V-ati facut o parere despre care este imaginea romanilor si a strainilor, ȋn general, ȋn media italiana?
David Randall: Prietenii mi-au tradus cateva din titlurile si articolele despre straini. Drept sa va spun, am ramas cu adevarat socat. Italia face parte din Uniunea Europeana, chiar e una din tarile puternice si active la nivel european. In alte tari, precum Olanda sau Marea Britanie, nu ar aparea asemenea titluri. Pentru ca, doar un grup restrans de persoane, extremiste, ar citi asa ceva. Mai mult, ziarul respectiv ar putea fi acuzat de politie pentru ceea ce noi numim “hate crimes”, delicte pe fond de discriminare rasiala. In Italia se ȋntampla ceea ce se putea citi ȋn presa britanica acum 50, 60 de ani, despre irlandezi.
Si am observat ca ȋn Italia, fenomenul de discriminare nu este vizibil ȋn o parte a presei, de o orientare extremista, ci la nivelul mass mediei ȋn general. Imi amintesc cazul unui doctor african, pe care l-am cunoscut la o conferinta la Ferrara, anul trecut. Venise ȋn Italia acum 20 de ani, sa studieze medicina. Si acum a deschis 3 spitale ȋn tara lui de origine. M-am gandit ca unele persoane, vazandu-l pe strada, i-ar spune “negru murdar”. Dar acel “negru” i-ar putea salva viata, daca ar ajunge ȋn spital, la urgenta. E adevarat, unii imigranti comit delicte, dar e natural, orice comunitate are si delincventi. Insa nu trebuie niciodata uitate beneficiile aduse de migranti. De exemplu, britanicii au fost ȋnvatati sa se spele mai des, de catre strainii care au venit acolo acum doua mii de ani.
Rep: Cine e, deci, vinovat de crearea acestei imagini false despre straini? E vina jurnalistilor?
David Randall: Nici unui ziarist italian nu i s-a ȋndreptat o arma spre cap, cu obligatia de a scrie ȋntr-un anumit fel. Ei pot refuza. Pot spune sefilor: “Eu nu pot scrie despre acest subiect”.
Rep: Dar nu o fac…
David Randall: De cele mai multe ori nu o fac. Asta ȋnseamna ca va dura mai mult timp pana cand situatia se va ȋndrepta. Poate se va schimba odata cu noua generatie de jurnalisti. Dar mai e o problema, la fel de grava: cititorii ȋnsisi considera acceptabil ceea ce citesc. In Marea Britanie, asa ceva nu s-ar ȋntampla. Cititorii ar spune: “nu, noi nu vrem sa citim asa ceva”. Si nu ar mai cumpara acel ziar. Dar e un proces lung, nu se vor schimba lucrurile ȋn cinci ani, ci poate cu o noua generatie.
Asa e David Randall. Optimist. Dupa conversatia avuta, ne ȋndreptam spre sala de conferinte. “Ati fost vreodata ȋn Romania?” ȋl ȋntreb. “Nu, nu am avut ocazia, sau mai bine zis, nu m-a invitat deocamdata nimeni, precizeaza. Dar mi-ar face placere sa vin ȋn tara dvs”. Urca pe podium, aplaudat de toti cei prezenti…Printre ei, vad doi sau trei din colegii care au semnat acele articole cu strainii criminali ȋn titlu.
Integral pe HotNews.ro
Rep: Ati scris un editorial despre cum sunt tratati imigrantii ȋn presa italiana, ȋn articolele de cronica neagra. V-ati facut o parere despre care este imaginea romanilor si a strainilor, ȋn general, ȋn media italiana?
David Randall: Prietenii mi-au tradus cateva din titlurile si articolele despre straini. Drept sa va spun, am ramas cu adevarat socat. Italia face parte din Uniunea Europeana, chiar e una din tarile puternice si active la nivel european. In alte tari, precum Olanda sau Marea Britanie, nu ar aparea asemenea titluri. Pentru ca, doar un grup restrans de persoane, extremiste, ar citi asa ceva. Mai mult, ziarul respectiv ar putea fi acuzat de politie pentru ceea ce noi numim “hate crimes”, delicte pe fond de discriminare rasiala. In Italia se ȋntampla ceea ce se putea citi ȋn presa britanica acum 50, 60 de ani, despre irlandezi.
Si am observat ca ȋn Italia, fenomenul de discriminare nu este vizibil ȋn o parte a presei, de o orientare extremista, ci la nivelul mass mediei ȋn general. Imi amintesc cazul unui doctor african, pe care l-am cunoscut la o conferinta la Ferrara, anul trecut. Venise ȋn Italia acum 20 de ani, sa studieze medicina. Si acum a deschis 3 spitale ȋn tara lui de origine. M-am gandit ca unele persoane, vazandu-l pe strada, i-ar spune “negru murdar”. Dar acel “negru” i-ar putea salva viata, daca ar ajunge ȋn spital, la urgenta. E adevarat, unii imigranti comit delicte, dar e natural, orice comunitate are si delincventi. Insa nu trebuie niciodata uitate beneficiile aduse de migranti. De exemplu, britanicii au fost ȋnvatati sa se spele mai des, de catre strainii care au venit acolo acum doua mii de ani.
Rep: Cine e, deci, vinovat de crearea acestei imagini false despre straini? E vina jurnalistilor?
David Randall: Nici unui ziarist italian nu i s-a ȋndreptat o arma spre cap, cu obligatia de a scrie ȋntr-un anumit fel. Ei pot refuza. Pot spune sefilor: “Eu nu pot scrie despre acest subiect”.
Rep: Dar nu o fac…
David Randall: De cele mai multe ori nu o fac. Asta ȋnseamna ca va dura mai mult timp pana cand situatia se va ȋndrepta. Poate se va schimba odata cu noua generatie de jurnalisti. Dar mai e o problema, la fel de grava: cititorii ȋnsisi considera acceptabil ceea ce citesc. In Marea Britanie, asa ceva nu s-ar ȋntampla. Cititorii ar spune: “nu, noi nu vrem sa citim asa ceva”. Si nu ar mai cumpara acel ziar. Dar e un proces lung, nu se vor schimba lucrurile ȋn cinci ani, ci poate cu o noua generatie.
Asa e David Randall. Optimist. Dupa conversatia avuta, ne ȋndreptam spre sala de conferinte. “Ati fost vreodata ȋn Romania?” ȋl ȋntreb. “Nu, nu am avut ocazia, sau mai bine zis, nu m-a invitat deocamdata nimeni, precizeaza. Dar mi-ar face placere sa vin ȋn tara dvs”. Urca pe podium, aplaudat de toti cei prezenti…Printre ei, vad doi sau trei din colegii care au semnat acele articole cu strainii criminali ȋn titlu.
Integral pe HotNews.ro
sâmbătă, aprilie 17, 2010
Intalnirea mea cu David Randall
Multi nu stiu cine este David Randall.
Randall a fost pentru mine, un mentor virtual. Am citit cartea lui "The Universal journalist", de cel putin patru ori. Si am luat-o cu mine, la Roma. Nu mi-am inchipuit ca pe volumul cu sublinieri, comentarii facute cu creionul si "urechi" pe paginile cele mai interesante, voi avea intr-o zi autograful autorului.
Acum doua-trei saptamani am gasit un articol semnat de Randall in revista "Internazionale", despre imigranti si cronica neagra. Asa am aflat ca Randall vizitase Italia pentru o conferinta pe care a sustinut-o la Ferrara. Si am mai aflat ca nu peste mult timp, pe 15 aprilie, urma sa fie la Marino, langa Roma. Am reusit sa ma inscriu la seminarul organizat de "Redattore sociale", la care urma sa intervina si David Randall.
Am ajuns cu o ora si jumatate intarziere ( vina autocarelor Cotral!), petrecute intr-o placuta companie, cu o colega de la Repubblica (cu un trecut la cronica neagra!) victima, si ea, a Cotralului.
Credeam ca am ajuns doar cu cateva minute inainte de interventia lui Randall, prevazuta pentru 11,30. Dar seminarul incepuse mai tarziu, si in sala nu mai era un loc liber. Pana la urma, organizatorii ne-au adus cate un scaun, aproape de iesire. Am incercat sa-l recunosc pe Randall pe podiumul indepartat, dar nu l-am identificat.
La doar un metru in spatele meu, langa iesirea din sala, singur... cu un carnet de notite in fata, era el. Nu voiam sa-l deranjez, mi se parea ca urmareste in casti discursul organizatorilor. Dar pana la urma, am profitat de o minuscula pauza pentru a-l aborda, cu pretextul unui autograf pe editia romaneasca a "Jurnalistului universal". I-am solicitat un interviu..si .. a acceptat. A plecat, cred, de la simpozion, imediat dupa ce si-a terminat discursul, in aplauzele a peste 160 de ziaristi si aspiranti ziaristi.
Iar eu am ramas cu un autograf, o adresa de email si ...un interviu.
(In curand pe HotNews.ro)
Despre interventia lui David Randall la Marino:
http://mediablog.corriere.it/2010/04/formare_giornalisti_piu_bravi.html
vineri, aprilie 09, 2010
Romani "extracomunitari", uniti-va"
Asa cum spuneam aici, zilele trecute a aparut pe agentia ANSA o stire despre o bataie la Torino, romanii implicati fiind numiti, impreuna cu agresorii marocani, "extracomunitari".
Ieri dupa-amiaza am trimis un email agentiei ANSA, unde ceream corectarea greselii. Nu am primit, pana acum, niciun raspuns.
Greseli se fac, important e ca ele sa fie corectate si sa nu se mai repete. Mi se pare grav ca nu se stie, in 2010, ca romanii sunt cetateni comunitari. Mai ales din partea unei agentii ca ANSA, de la care alti jurnalisti/ mijloace de informare preiau stirea "bruta". Asa cum s-a intamplat cu "La Stampa", care a preluat, ulterior, eroarea aparuta initial pe ANSA.
Poate emailul unei romance (chiar daca e vorba de o colega) a fost ignorat sau trecut cu vederea de catre redactorii ANSA.
De aceea, fac apel la toti cei care s-au simtit lezati de acel titlu si de modul de a trata o informatie, sa scrie, la randul lor, doua randuri catre redactia ANSA, cerand rectificarea erorii. Emailul redactiei e redazione.internet@ansa.it
Iata stirea cu pricina:
http://www.ansa.it/web/notizie/regioni/piemonte/2010/04/06/visualizza_new.html_1759808310.html
Ieri dupa-amiaza am trimis un email agentiei ANSA, unde ceream corectarea greselii. Nu am primit, pana acum, niciun raspuns.
Greseli se fac, important e ca ele sa fie corectate si sa nu se mai repete. Mi se pare grav ca nu se stie, in 2010, ca romanii sunt cetateni comunitari. Mai ales din partea unei agentii ca ANSA, de la care alti jurnalisti/ mijloace de informare preiau stirea "bruta". Asa cum s-a intamplat cu "La Stampa", care a preluat, ulterior, eroarea aparuta initial pe ANSA.
Poate emailul unei romance (chiar daca e vorba de o colega) a fost ignorat sau trecut cu vederea de catre redactorii ANSA.
De aceea, fac apel la toti cei care s-au simtit lezati de acel titlu si de modul de a trata o informatie, sa scrie, la randul lor, doua randuri catre redactia ANSA, cerand rectificarea erorii. Emailul redactiei e redazione.internet@ansa.it
Iata stirea cu pricina:
http://www.ansa.it/web/notizie/regioni/piemonte/2010/04/06/visualizza_new.html_1759808310.html
Din nou despre candidati: paharul pe jumatate gol, sau pe jumatate plin?
Sunt de acord: rezultatele obtinute de candidatii romani la alegerile italiene te lasa cu un gust amar. Sunt triste.
Si totusi, e ca si cum ne-am uita in oglinda si am vedea, intr-un fel, cum suntem cu adevarat. "Responsabilitatea" civica, cum am putea numi exercitarea dreptului la vot, e individuala.
Si totusi, daca vrem sa facem apel la un "electorat romanesc", daca ne adresam romanilor, in calitate de potentiali candidati, ne adresam unui grup omogen. Ne asteptam ca romanii sa ne voteze pentru ca se recunosc in noi, " de o stirpe" cu ei. Acesta e un calcul pe care si l-au facut multi romani care s-au prezentat in fata electoratului. Si nu numai ei. La fel au gandit si multe din organizatiile politice care au prezentat, la nivel local, romani pe propriile liste. Rationamentul a fost "il pun in lista pe "X", o sa-mi asigur parte din electoratul romanesc". La numararea voturilor, s-a vazut ca nu e asa.
Un lucru, deci, pare a fi clar: a fi roman nu inseamna automat, a atrage electoratul romanesc. Nici chiar acolo unde, pe plan local, romanii "ar putea face diferenta".
Explicatii? As vrea sa stiu, in primul rand, cati dintre romanii- alegatori STIAU ca pot vota. Odata clarificata chestiunea, am putea trece la alte intrebari: Daca stiau, de ce nu au votat? apoi: de ce nu au votat un roman?
Chiar daca sunt triste, rezultatele romanilor ne spun multe lucruri despre cum suntem noi, romanii in Italia. Un "extracomunitar" (american) mi-a spus zilele trecute ca, poate, romanii sunt prea asemanatori cu italienii, de aceea nu sunt uniti. Atat de asemanatori, incat nu "tin" asa de mult la afirmarea/ apararea propriei identitati. Cred ca are- in parte- dreptate.
Sunt convinsa, pe de alta parte, ca din orice greseala se invata. Chiar daca sunt multi care te iau in ras pentru esecul tau ( ma refer la fiecare candidat in parte), mult mai important (si mai interesant) e cum te ridici si ce ai invatat din cazatura. Chiar daca e (foarte, foarte) greu, nu e imposibil sa vedem ... acel deget de apa de pe fundul paharului.
Si totusi, e ca si cum ne-am uita in oglinda si am vedea, intr-un fel, cum suntem cu adevarat. "Responsabilitatea" civica, cum am putea numi exercitarea dreptului la vot, e individuala.
Si totusi, daca vrem sa facem apel la un "electorat romanesc", daca ne adresam romanilor, in calitate de potentiali candidati, ne adresam unui grup omogen. Ne asteptam ca romanii sa ne voteze pentru ca se recunosc in noi, " de o stirpe" cu ei. Acesta e un calcul pe care si l-au facut multi romani care s-au prezentat in fata electoratului. Si nu numai ei. La fel au gandit si multe din organizatiile politice care au prezentat, la nivel local, romani pe propriile liste. Rationamentul a fost "il pun in lista pe "X", o sa-mi asigur parte din electoratul romanesc". La numararea voturilor, s-a vazut ca nu e asa.
Un lucru, deci, pare a fi clar: a fi roman nu inseamna automat, a atrage electoratul romanesc. Nici chiar acolo unde, pe plan local, romanii "ar putea face diferenta".
Explicatii? As vrea sa stiu, in primul rand, cati dintre romanii- alegatori STIAU ca pot vota. Odata clarificata chestiunea, am putea trece la alte intrebari: Daca stiau, de ce nu au votat? apoi: de ce nu au votat un roman?
Chiar daca sunt triste, rezultatele romanilor ne spun multe lucruri despre cum suntem noi, romanii in Italia. Un "extracomunitar" (american) mi-a spus zilele trecute ca, poate, romanii sunt prea asemanatori cu italienii, de aceea nu sunt uniti. Atat de asemanatori, incat nu "tin" asa de mult la afirmarea/ apararea propriei identitati. Cred ca are- in parte- dreptate.
Sunt convinsa, pe de alta parte, ca din orice greseala se invata. Chiar daca sunt multi care te iau in ras pentru esecul tau ( ma refer la fiecare candidat in parte), mult mai important (si mai interesant) e cum te ridici si ce ai invatat din cazatura. Chiar daca e (foarte, foarte) greu, nu e imposibil sa vedem ... acel deget de apa de pe fundul paharului.
joi, aprilie 08, 2010
De ce au esuat candidatii romani la alegerile italiene din 28 si 29 martie?
Nici la ultimele alegeri din Italia nu au lipsit romanii care si-au prezentat candidatura, cu speranta de a obtine un fotoliu de consilier, fie in primarie, fie-mai rar- in consiliul regional.
Avnd in vedere numarul romanilor din Italia ( oficial, circa 1 200 000 prezente), rezultatele obtinute de conationalii nostri sunt derizorii.
Iata-le:
Vasile Bob (Mestre-Carpenedo)- 18
Luminita Zamfir (Chirignago-Zelarino)- 7
Toader Teodorescu (Marghera)- 4
Joseph Negreanu, medic (regiunea Lombardia) - 13
Doinita Conciu (Tivoli)- 5
Ana Maria Marincovici (Tivoli)- 0
Emil Valentin Tanase (Tivoli) - 45
Olga Caloianu (Albano Laziale)- 0
Mirela Soare (Albano Laziale) - 10
Steliana Ionescu (Albano Laziale)- 33
Costel Zvarici (Termoli)- 21
Mihaela Giurgea Germani (candidatura retrasa pentru regiunea Lazio)- 6
Cu cateva exceptii, nici la alegerile precedente romanii nu au obtinut mai multe voturi. Iar popularitatea nu e de ajuns, asa cum am vazut cu ocazia candidaturii Ramonei Badescu la primaria Romei. Atunci, Ramona a obtinut 54 de voturi.
De ce nu au succes candidatii romani la alegeri?
Explicatiile sunt desigur numeroase. Putem gasi doua mari categorii de ipoteze:
1- E "vina" electoratului
-italienii nu ar vota un candidat roman,
-potentialii alegatori romani nu au incredere in candidatii romani,
- alegatorii romani nu sunt interesati de politica
-potentialii alegatorii romani nu stiu ca pot vota, deci nu se insciru pe listele electorale suplimentare, asa cum prevede legea
- etc
2- E "vina" candidatului sau a partidului pe a carui lista se prezinta:
-candidatul nu este sustinut de partidul pe care il reprezinta
-candidatul nu si-a facut o campanie electorala adecvata ( si aici aspectele de analizat sunt extrem de numeroase)
-etc
Toti acesti factori nu se exclud unul pe altul, deci pot exista mai multe concauze ale ESECULUI ELECTORAL care depind atat de candidat, cat si de alegatori. Practic, facand o comparatie cu legea pietei, CEREREA nu se intalneste cu OFERTA. Mai rau, cateodata exista CERERE fara oferta, iar alteori exista doar OFERTE.
Chestiunea este una delicata si deschisa si poate fi considerata o adevarata problema a romanilor din Italia.
( Despre esecul candidatilor romani la ultimele alegeri din Italia am discutat cu Nona Evghenie, care a inregistrat anul trecut cel mai mare succes obtinut de un roman la alegerile din Peninsula: un post in consiliul primariei din Padova. Interviul, extrem de interesant, este publicat in numarul actual al Gazetei Romanesti).
Avnd in vedere numarul romanilor din Italia ( oficial, circa 1 200 000 prezente), rezultatele obtinute de conationalii nostri sunt derizorii.
Iata-le:
Vasile Bob (Mestre-Carpenedo)- 18
Luminita Zamfir (Chirignago-Zelarino)- 7
Toader Teodorescu (Marghera)- 4
Joseph Negreanu, medic (regiunea Lombardia) - 13
Doinita Conciu (Tivoli)- 5
Ana Maria Marincovici (Tivoli)- 0
Emil Valentin Tanase (Tivoli) - 45
Olga Caloianu (Albano Laziale)- 0
Mirela Soare (Albano Laziale) - 10
Steliana Ionescu (Albano Laziale)- 33
Costel Zvarici (Termoli)- 21
Mihaela Giurgea Germani (candidatura retrasa pentru regiunea Lazio)- 6
Cu cateva exceptii, nici la alegerile precedente romanii nu au obtinut mai multe voturi. Iar popularitatea nu e de ajuns, asa cum am vazut cu ocazia candidaturii Ramonei Badescu la primaria Romei. Atunci, Ramona a obtinut 54 de voturi.
De ce nu au succes candidatii romani la alegeri?
Explicatiile sunt desigur numeroase. Putem gasi doua mari categorii de ipoteze:
1- E "vina" electoratului
-italienii nu ar vota un candidat roman,
-potentialii alegatori romani nu au incredere in candidatii romani,
- alegatorii romani nu sunt interesati de politica
-potentialii alegatorii romani nu stiu ca pot vota, deci nu se insciru pe listele electorale suplimentare, asa cum prevede legea
- etc
2- E "vina" candidatului sau a partidului pe a carui lista se prezinta:
-candidatul nu este sustinut de partidul pe care il reprezinta
-candidatul nu si-a facut o campanie electorala adecvata ( si aici aspectele de analizat sunt extrem de numeroase)
-etc
Toti acesti factori nu se exclud unul pe altul, deci pot exista mai multe concauze ale ESECULUI ELECTORAL care depind atat de candidat, cat si de alegatori. Practic, facand o comparatie cu legea pietei, CEREREA nu se intalneste cu OFERTA. Mai rau, cateodata exista CERERE fara oferta, iar alteori exista doar OFERTE.
Chestiunea este una delicata si deschisa si poate fi considerata o adevarata problema a romanilor din Italia.
( Despre esecul candidatilor romani la ultimele alegeri din Italia am discutat cu Nona Evghenie, care a inregistrat anul trecut cel mai mare succes obtinut de un roman la alegerile din Peninsula: un post in consiliul primariei din Padova. Interviul, extrem de interesant, este publicat in numarul actual al Gazetei Romanesti).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)