vineri, aprilie 09, 2010

Din nou despre candidati: paharul pe jumatate gol, sau pe jumatate plin?

Sunt de acord: rezultatele obtinute de candidatii romani la alegerile italiene te lasa cu un gust amar. Sunt triste.

Si totusi, e ca si cum ne-am uita in oglinda si am vedea, intr-un fel, cum suntem cu adevarat. "Responsabilitatea" civica, cum am putea numi exercitarea dreptului la vot, e individuala.

Si totusi, daca vrem sa facem apel la un "electorat romanesc", daca ne adresam romanilor, in calitate de potentiali candidati, ne adresam unui grup omogen. Ne asteptam ca romanii sa ne voteze pentru ca se recunosc in noi, " de o stirpe" cu ei. Acesta e un calcul pe care si l-au facut multi romani care s-au prezentat in fata electoratului. Si nu numai ei. La fel au gandit si multe din organizatiile politice care au prezentat, la nivel local, romani pe propriile liste. Rationamentul a fost "il pun in lista pe "X", o sa-mi asigur parte din electoratul romanesc". La numararea voturilor, s-a vazut ca nu e asa.

Un lucru, deci, pare a fi clar: a fi roman nu inseamna automat, a atrage electoratul romanesc. Nici chiar acolo unde, pe plan local, romanii "ar putea face diferenta".

Explicatii? As vrea sa stiu, in primul rand, cati dintre romanii- alegatori STIAU ca pot vota. Odata clarificata chestiunea, am putea trece la alte intrebari: Daca stiau, de ce nu au votat? apoi: de ce nu au votat un roman?

Chiar daca sunt triste, rezultatele romanilor ne spun multe lucruri despre cum suntem noi, romanii in Italia. Un "extracomunitar" (american) mi-a spus zilele trecute ca, poate, romanii sunt prea asemanatori cu italienii, de aceea nu sunt uniti. Atat de asemanatori, incat nu "tin" asa de mult la afirmarea/ apararea propriei identitati. Cred ca are- in parte- dreptate.

Sunt convinsa, pe de alta parte, ca din orice greseala se invata. Chiar daca sunt multi care te iau in ras pentru esecul tau ( ma refer la fiecare candidat in parte), mult mai important (si mai interesant) e cum te ridici si ce ai invatat din cazatura. Chiar daca e (foarte, foarte) greu, nu e imposibil sa vedem ... acel deget de apa de pe fundul paharului.

Niciun comentariu: