Misterul cuvintelor, alchimia sunetelor
“what’s in a name/That which we call a rose
By any other name/will smell as sweet”
W.Shakespeare
Si totusi, numele e legat intr-o masura extraordinara de esenta lucrurilor pe care le reprezinta.
Un trandafir imi inspira in acelasi timp ascutimea spinilor si parfumul intens. Rose, rose, rosa..R e ca un tais, ca o rana, apoi deschiderea gurii in un o larg, un o pentru a-i admira perfectiunea, “s” e un simbol al lucrurilor ascunse, secrete, un fosnet al frunzelor, “s” e un sunet al pamantului, e un sunet terestru, precum sarpele destinat eternei casatorii cu pamantul si umiditatea.Un tais, o exclamatie de frumusete, dar mereu legatura cu pamantul originar.
“s” de la simbol, de la secret: “symbol”, “secret”, “serpent”..dar in acelasi timp reprezinta prin excelenta « sunetul », tot ceea ce urechea noastra poate recepta, totul este o lume de « sunete », sons, sounds.Dar cateodata si al tacerii : silence, silence, silenzio.In acest caz linistea lui “l” invita la odihna: “l” de la liniste, calm…
M-a fascinat intotdeauna sunetul “r”, imi da sentimentul foRtei, o forta care poate insa deveni letala. Moarte, mort, muerte etc.
Cate secrete ascund cuvintele pe care le pronuntam cu atata ignoranat in fiecare zi, secrete ascunse in intelesuri vechi de mii de ani.Cuvintele au pierdut legatura lor originara cu lucrurile.
La inceput, a fost Cuvantul, sunetul. Si noi am devenit ceea ce suntem tocmai datorita acestui sistem de comunicare super perfectionat, care tinde mereu catre abstractizare.Cand ma refer la abstractizare iau in consideratie sistemul de limbi occidentale.
Limba noastra s-a a nascut odata cu ruperea legaturii intime care era intre cuvinte si lucruri.Poate odata cu aparitie scrierii, cand a inceput descompunerea conceptelor in litere, care au dat nastere la alte cuvinte, si la alte semnificate.
Sa ne intoarcem inapoi in timp, cand inca nu reuseam sa articulam cuvinte.Aveam nevoie sa comunicam.Iar sistemul nostru de comunicare era larg.Numai mai tarziu ne-am specializat sistemul de comunicare la cel auditiv.Noi comunicam la inceput mai ales printr-un limbaj al corpului, asa cum fac animalele.Dar nu numai.Si olfactul ne ajuta mult.Pentru reproducere, pentru a semnala pericole, si in sfarsit, sunetele.Toate sunt “limbaje” de comunicare la distanta: tactul e legat de relatiile foarte apropiate, de familie, de cuplu.Noi am perfectionat comunicarea vocala.Poate, printr-o ironie a soartei tocmai datorita faptului ca alcatuirea noastra fizica, si mai ales a aparatului vocal ne permite sa “articulam” mai bine mesaje diverse.
