Interviu cu Bogdan Olteanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor, aflat în vizită oficială la Roma cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma
Miruna Căjvăneanu: In Italia primele cinci personaje politice au împreună 400 de ani: mă refer la Preşedintele Republicii Italiene, Primul Ministru, Preşedinţii Camerei şi Senatului şi leaderul opoziţiei. Cât contează experienţa în politică?
Bogdan Olteanu: Experienţa contează foarte mult şi se fac foarte multe greşeli atunci când îţi lipseşte. Lucru care l-am constatat pe propria piele în aceşti ani. Din păcate, experienţe în politica românească înseamnă de foarte multe ori experienţe rele. Pentru că, din păcate am avut 16 ani, sau de 70 de ani încoace -o politică rea. În alte ţări cu experienţă democratică din Europa, în principal sau în majoritatea cazurilor, experienţa deja a devenit o povară. În 2004 alegătorii au optat în foarte multe cazuri, atunci când au putut, spre oamneni noi, tineri sau mai puţin tineri. A fost o explozie de primari noi, de primari tineri la alegerile din 2004. Avem cam o treime din parlamentari oameni foarte tineri şi mai mult de două treimi din parlamentari în acest moment sunt la primul mandat. Sigur că facem greşeli, în special în lucrurile pe care nu le ştim, dar oamenii au vrut în 2004 oameni noi, pentru că au simţit că o să aibă o ţară care merge într-o direcţie nouă, şi au vrut şi nişte oameni noi care să o ducă încolo.
M.C. Aveţi un model în politică, presupun că nu în politica românească, dar în politica externă, eventual un omolog..
B.O. Nu şi încerc să-mi urmez gândurile, ideile şi impulsurile uneori… ( surâde) şi să evit modele. Sunt oameni politici pentru care am un mare respect, Margaret Thatcher e un foarte bun exemplu, deşi sunt lucruri în care sunt în total dezacord cu ea, de exemplu chestiunile legate de familie şi de conservatorism în domeniul social. Dar încerc să-mi urmez calea mea.
M. C. Am asistat din Italia lunile trecute la un adevărat circ în Parlamentul României, am văzut parlamentari români care se insultă, aruncă cu înjurături, fluieră. S-ar fi putut evita acest lucru sau reintră într-o logică a parlamentarismului?
B.O. S-ar fi putut evita dar nu cred că ar fi fost bine. Vă referiţi cu siguranţă la declaraţia Preşedintelui Băsescu de condamnare a comunismului: fluierături, înjurături, un banner mare purtat prin Parlament.. eu cred că e foarte bine ca 16 milione de români cu drept de vot să vadă modul în care fiecare dintre partidele parlamentare din România s-au raportat la condamnarea comunismului. Si au fost mai multe feluri de atitudini: a fost şi atitudinea radicală pe care PRM-ul a avut-o. A fost atitudinea celor care au plecat capul şi au tăcut, a fost atitudinea celor care au aplaudat şi s-au ridicat în picioare chiar dacă nu-l plăceau deloc pe Băsescu. Au fost mai multe atitudini complet diferite şi cred că a fost extem de important să dăm posibilitatea oamenilor să vadă şi să judece. Pe de altă parte, sunteţi în Italia şi cred că aţi văzut foarte des un Parlament cu foarte multe ..trăiri. De asta avem Parlament, ca fiecare să se exprime aşa cum crede. Un parlamentar are în spatele lui zeci de mii de alegători care l-au votat şi care se vor gândi bine dacă îl mai votează peste patru ani în funcţie de modul în care s-a comportat. Dar e dreptul parlamentarului de a se exprima aşa cum crede el că e mai relevant pentru alegătorii lui. Până la urmă nu există parlamentari buni şi răi, fiecare dintre noi avem în spate aceleaşi 70 000 de voturi.
M. C. Ce părere aveţi despre comunitatea de români din Italia, estimată la peste un milion de persoane ?
B.O. Am să vă spun ceea ce Berlusconi a spus lui Tăriceanu cu doi ani în urmă într-un mod nu public. Dar acum deja timpul a trecut…şi lucrurile s-au lămurit, acum suntem o ţară membră a Uniunii Europene..Berlusconi a spus că şi-ar dori să aibă de două ori mai mulţi români în Italia, pentru că reprezintă unul din motoarelele economiei italiene. Nu cred că mai e acum nici un secret, nici confidenţial, lucrul s-a confirmat. Berlusconi e un mare om de afaceri, şi un om de viziune..şi a înteles că motorul dezvoltări unei ţări e forţa sa de muncă, dinamică, şi românii sunt o forţă de muncă dinamică. Şi ajută Italia aşa cum ajută şi România.
M. C. Românii din Italia, conform sondajelor şi unor analize recente, nu se simt reprezentaţi de instituţiile din România şi nu au încredere în politicienii români. Ce se pate face pentru a schimba această mentalitate?
B. O. Asta îmi arată că românii din diasporă sunt foarte apropiaţi de România, pentru că aşa gândesc şi românii din ţară, din păcate. Şi aşa gândesc din păcate şi cei mai mulţi euroeni. Avem o problemă a clasei politice din Europa, o problemă de lipsă de încredere a alegătorilor în aleşi, de lipsă de reprezentativitate a aleşilor. Nu li se mai cunoaşte aleşilor faptul că ei sunt reprezentanţii. Cred că trebuie să reconstruim întreaga relaţie între alegători şi aleşi. Este unul din lucrurile pe care încercăm să le facem în România, prin sistemul de voturi uninominal, care să aducă parlamentarul, consilierul local mai aproape de cel care îl votează. Dar desigur că, după ce schimbi sistemul de vot, trebuie schimbată şi abordarea cu privire la ales. Trebuie să fii mai des acolo, trebuie să vorbeşti mai mult, să asculţi mai mult. Dacă nu se va produce această schimbare, atunci desigur că în România se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat în Italia cu 15- 20 de ani în urmă, şi anume o totală măturare a clasei politice.
M. C. Atunci a fost un anumit element care a declanşat..
B. O. Au fost mai multe elemente care sunt acum şi în România, iar dacă ne uităm şi la polarizarea către populism, gradul ridicat de corupţie -al oficialilor bineînţeles, şi lipsa de încredere a cetăţenilor în aleşi, sper să învăţăm din modelul italian şi să reuşim să facem o reformă şi nu o revoluţie a clasei politice.
M. C. La nivel de mentalitate, vă referiţi…
B. O. Eu cred în schimbarea raţională şi nu în revoluţii…
M. C. Conform datelor Ministerului de Externe, la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European, am remarcat că vor fi , ca şi data trecută, destul de puţine secţii de votare deschise cetăţenilor români, fiind prevăzute circa 15 000 de buletine de vot. Dar numai la Torino rezidenţii români sunt 23 000. Până la alegerile pentru Parlamentul italian, se prevede o mărire a numărului de secţii de votare, sau a da posibilitatea mai multor români să-şi exercite dreptul la vot?
B. O. Cred că e important să subliniez efortul de a consulta în fiecare loc comunităţile româneşti, să vedem care sunt şi aşteptările lor în ceea ce priveşte prezenţa la vot. De 15 ani încoace prezenţa la vot a comunităţii româneşti din străinătate este dezamăgitoare.
M. C. Au fost cozi.. au relatat ziarele din diasporă
B. O. Au fost cozi şi asta înseamnă lipsă de confort, dar nu a fost nici un român care să nu fi apucat să voteze. Ori au votat doar 10%, poate chiar 5% din românii care trăiesc în străinătate. Ceea ce este extrem de puţin. Ar fi foarte bine dacă am reuşi să-i aducem mai mult pe românii din străinătate la vot. Şi eu sper să reuşim să trecem din secolul XIX în secolul XXI şi să învăţăm şi alte sistemede vot, cum ar fi votul prin corespondenţă, votul electronic, măcar la următoarele alegeri, şi asta cu siguranţă va uşura viaţa românilor din afara graniţelor.
M. C. În Italia, legea electorală prevede ca italienii din diasporă să aibă proprii reprezentanţi în Parlament. Chiar se ştie că aceşti reprezentanţi care proveneau de la un electorat din străinătate au reuşit să schimbe soarta alegerilor. Există un proiect de lege în acest sens pentru a da mai multă reprezentanţă românilor din străinătate ?
B.O. Există fragmente în proiectele de lege de reformă a sistemului electoral care să prevadă acest lucru, dar totul se poate cu o singură condiţie: ca româniii să vină la vot. Dacă nu vor veni la vot, nu vor avea reprezentanţi. Aşa cum românii din România care nu vin să voteze nu sunt reprezentaţi. Prima condiţie ca să ai un reprezentant e să-l votezi.
M. C. Dar dacă românii din străinătate votează şi toate voturile se duc în urna de la Bucureşti cum se poate şti pe cine aleg românii din diasporă?
B. O. Tocmai de asta spun că sunt soluţii de reprezentare a românilor din afara graniţelor, nu va fi uşor pentru că sunt distribuiţi în toată lumea, dar pentru a avea şanse să aibă reprezentanţii lor.. în România un deputat reprezintă 70 000 de alegători. Deci pentru a avea un parlamentar al românilor din Italia să zicem, trebuie ca 70 000 de români din Italia să-l voteze, pe acela, nu numai să vină la vot. Nu există parlamentari mai puţin sau mai mult reprezentanţi .. nu va fi un parlamentar din Italia care să fie votat de mai puţini români decât un parlamentar care să reprezinte, să zicem Vasluiul. Deci fiecare parlamentar trebuie să aibă aceeaşi reprezentativitate. Ar fi mai posibil să fie un parlamentar care să reprezinte, să zicem, Italia, Spania şi Germania, care să reuşească să strângă 70 000 de voturi. Dar prima condiţie este ca românii din afara graniţelor să meargă la vot.
M. C. Totuşi va fi greu de determinat cum de aceşti 70 000 de alegători votează aceeaşi persoană.
B. O. Dacă vom avea un vot uninominal, vom încerca să facem ceva, să facem o circumscripţie separată ceva de acest gen.
M. C. O întrebare legată de afirmaţia care aţi făcut-o recent : « o asemena declaraţie a şefului statului ca cea de azi dovedeşte încă o dată că preşedintele Traian Băsescu nu înţelege rolul pe care îl are ca şef de stat şi că nu are anvergura necesară pentru a reprezenta cu cinste funcţia pe care o ocupă ».. e un atac la putere..?
B.O. Nu nu e un atac..
M. C. Face parte din prerogativele unui Preşedinte de Cameră?
B. O. Face obligatoriu parte din prerogativele mele ca Preşedinte al Parlamentului să apăr Parlamentul. Dar eu am să vă spun despre altceva ..(B. O. confirmă că pot înregistra în continuare).Când Traian Băsescu a fost la Parlamentul European şi s-a adresat Parlamentului European.. a fost unul din cele mai triste momente. Nu era locul lui acolo. Nu avea vocea, nu avea ideile, nu avea atitudinea necesară. Sper să reuşim la un moment dat să avem pe cineva care să ne facă cinste acolo unde ajunge..
M. C. Leonard Orban?
B.O. Eu cred că Leonard Orban ne face cinste la Comisia Europeană. Toţi au de crescut. Toţi pot creşte. Dar m-am uitat şi eu ca un votant român la televizor, ca unul care l-a votat pe Băsescu şi nu m-am simţit reprezentat deloc.
A consemnat Miruna Căjvăneanu
Accademia di Romania- Roma
23 martie 2007
Miruna Căjvăneanu: Aţi descris multilingvismul ca principal mijloc de apropiere a cetăţeanului de instituţiile europene. Şi totuşi se delinează la nivelul Uniunii Europene formare un limbaj birocratic, de multe ori greu de înţeles chiar de către specialişti. Limbajul birocratic nu îndepărtează cetăţenii de instituţii, în loc să-i apropie?
