Leonard Orban- ROMA

Miruna Căjvăneanu: Aţi descris multilingvismul ca principal mijloc de apropiere a cetăţeanului de instituţiile europene. Şi totuşi se delinează la nivelul Uniunii Europene formare un limbaj birocratic, de multe ori greu de înţeles chiar de către specialişti. Limbajul birocratic nu îndepărtează cetăţenii de instituţii, în loc să-i apropie?
Leonard Orban: Tocmai pe acest lucru am insistat. In momentul de faţă, colegii cu care lucrez la Direcţia Generală Traduceri şi-au propus şi acest obiectiv. Să simplifice, şi să reducă numărul de pagini al documentelor şi inclusiv să utilizeze un limbaj care să fie mult mai accesibil. Sa nu mai fie deci acel limbaj birocratic, care era numit “jargonul de Bruxelles”. Dar acesta este un proces treptat. Traducerile de pe situl EU în limba română încă nu sunt completate.La fel se întâmplă şi cu modificarea, sau simplificarea limbajului. E un proces de durată, dar e bine că acest proces a început deja, şi deja constat îmbunătăţiri. Nu mă refer numai la limba română, ci în privinţa tuturor limbilor Uniunii. Ideea e ca deciziile care sunt adoptate să fie mult mai puţin tehnice şi deci mai accesibile cetăţeanului.
Cetăţeanul trebuie să le poată citi, să ştie astfel care sunt drepturile lui. Nu vrem un limbaj pentru o elită, ci pentru toţi cetăţenii. Sunt oprimist că vom realiza obiectivul nostru.

A consemnat Miruna Cajvaneanu
Roma
23/03/2007

Interviu cu Bogdan Olteanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor

Interviu cu Bogdan Olteanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor, aflat în vizită oficială la Roma cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma

Miruna Căjvăneanu: In Italia primele cinci personaje politice au împreună 400 de ani: mă refer la Preşedintele Republicii Italiene, Primul Ministru, Preşedinţii Camerei şi Senatului şi leaderul opoziţiei. Cât contează experienţa în politică?

Bogdan Olteanu: Experienţa contează foarte mult şi se fac foarte multe greşeli atunci când îţi lipseşte. Lucru care l-am constatat pe propria piele în aceşti ani. Din păcate, experienţe în politica românească înseamnă de foarte multe ori experienţe rele. Pentru că, din păcate am avut 16 ani, sau de 70 de ani încoace -o politică rea. În alte ţări cu experienţă democratică din Europa, în principal sau în majoritatea cazurilor, experienţa deja a devenit o povară. În 2004 alegătorii au optat în foarte multe cazuri, atunci când au putut, spre oamneni noi, tineri sau mai puţin tineri. A fost o explozie de primari noi, de primari tineri la alegerile din 2004. Avem cam o treime din parlamentari oameni foarte tineri şi mai mult de două treimi din parlamentari în acest moment sunt la primul mandat. Sigur că facem greşeli, în special în lucrurile pe care nu le ştim, dar oamenii au vrut în 2004 oameni noi, pentru că au simţit că o să aibă o ţară care merge într-o direcţie nouă, şi au vrut şi nişte oameni noi care să o ducă încolo.

M.C. Aveţi un model în politică, presupun că nu în politica românească, dar în politica externă, eventual un omolog..

B.O. Nu şi încerc să-mi urmez gândurile, ideile şi impulsurile uneori… ( surâde) şi să evit modele. Sunt oameni politici pentru care am un mare respect, Margaret Thatcher e un foarte bun exemplu, deşi sunt lucruri în care sunt în total dezacord cu ea, de exemplu chestiunile legate de familie şi de conservatorism în domeniul social. Dar încerc să-mi urmez calea mea.

M. C. Am asistat din Italia lunile trecute la un adevărat circ în Parlamentul României, am văzut parlamentari români care se insultă, aruncă cu înjurături, fluieră. S-ar fi putut evita acest lucru sau reintră într-o logică a parlamentarismului?

B.O. S-ar fi putut evita dar nu cred că ar fi fost bine. Vă referiţi cu siguranţă la declaraţia Preşedintelui Băsescu de condamnare a comunismului: fluierături, înjurături, un banner mare purtat prin Parlament.. eu cred că e foarte bine ca 16 milione de români cu drept de vot să vadă modul în care fiecare dintre partidele parlamentare din România s-au raportat la condamnarea comunismului. Si au fost mai multe feluri de atitudini: a fost şi atitudinea radicală pe care PRM-ul a avut-o. A fost atitudinea celor care au plecat capul şi au tăcut, a fost atitudinea celor care au aplaudat şi s-au ridicat în picioare chiar dacă nu-l plăceau deloc pe Băsescu. Au fost mai multe atitudini complet diferite şi cred că a fost extem de important să dăm posibilitatea oamenilor să vadă şi să judece. Pe de altă parte, sunteţi în Italia şi cred că aţi văzut foarte des un Parlament cu foarte multe ..trăiri. De asta avem Parlament, ca fiecare să se exprime aşa cum crede. Un parlamentar are în spatele lui zeci de mii de alegători care l-au votat şi care se vor gândi bine dacă îl mai votează peste patru ani în funcţie de modul în care s-a comportat. Dar e dreptul parlamentarului de a se exprima aşa cum crede el că e mai relevant pentru alegătorii lui. Până la urmă nu există parlamentari buni şi răi, fiecare dintre noi avem în spate aceleaşi 70 000 de voturi.

M. C. Ce părere aveţi despre comunitatea de români din Italia, estimată la peste un milion de persoane ?

B.O. Am să vă spun ceea ce Berlusconi a spus lui Tăriceanu cu doi ani în urmă într-un mod nu public. Dar acum deja timpul a trecut…şi lucrurile s-au lămurit, acum suntem o ţară membră a Uniunii Europene..Berlusconi a spus că şi-ar dori să aibă de două ori mai mulţi români în Italia, pentru că reprezintă unul din motoarelele economiei italiene. Nu cred că mai e acum nici un secret, nici confidenţial, lucrul s-a confirmat. Berlusconi e un mare om de afaceri, şi un om de viziune..şi a înteles că motorul dezvoltări unei ţări e forţa sa de muncă, dinamică, şi românii sunt o forţă de muncă dinamică. Şi ajută Italia aşa cum ajută şi România.

M. C. Românii din Italia, conform sondajelor şi unor analize recente, nu se simt reprezentaţi de instituţiile din România şi nu au încredere în politicienii români. Ce se pate face pentru a schimba această mentalitate?

B. O. Asta îmi arată că românii din diasporă sunt foarte apropiaţi de România, pentru că aşa gândesc şi românii din ţară, din păcate. Şi aşa gândesc din păcate şi cei mai mulţi euroeni. Avem o problemă a clasei politice din Europa, o problemă de lipsă de încredere a alegătorilor în aleşi, de lipsă de reprezentativitate a aleşilor. Nu li se mai cunoaşte aleşilor faptul că ei sunt reprezentanţii. Cred că trebuie să reconstruim întreaga relaţie între alegători şi aleşi. Este unul din lucrurile pe care încercăm să le facem în România, prin sistemul de voturi uninominal, care să aducă parlamentarul, consilierul local mai aproape de cel care îl votează. Dar desigur că, după ce schimbi sistemul de vot, trebuie schimbată şi abordarea cu privire la ales. Trebuie să fii mai des acolo, trebuie să vorbeşti mai mult, să asculţi mai mult. Dacă nu se va produce această schimbare, atunci desigur că în România se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat în Italia cu 15- 20 de ani în urmă, şi anume o totală măturare a clasei politice.

M. C. Atunci a fost un anumit element care a declanşat..

B. O. Au fost mai multe elemente care sunt acum şi în România, iar dacă ne uităm şi la polarizarea către populism, gradul ridicat de corupţie -al oficialilor bineînţeles, şi lipsa de încredere a cetăţenilor în aleşi, sper să învăţăm din modelul italian şi să reuşim să facem o reformă şi nu o revoluţie a clasei politice.

M. C. La nivel de mentalitate, vă referiţi…

B. O. Eu cred în schimbarea raţională şi nu în revoluţii…

M. C. Conform datelor Ministerului de Externe, la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European, am remarcat că vor fi , ca şi data trecută, destul de puţine secţii de votare deschise cetăţenilor români, fiind prevăzute circa 15 000 de buletine de vot. Dar numai la Torino rezidenţii români sunt 23 000. Până la alegerile pentru Parlamentul italian, se prevede o mărire a numărului de secţii de votare, sau a da posibilitatea mai multor români să-şi exercite dreptul la vot?

B. O. Cred că e important să subliniez efortul de a consulta în fiecare loc comunităţile româneşti, să vedem care sunt şi aşteptările lor în ceea ce priveşte prezenţa la vot. De 15 ani încoace prezenţa la vot a comunităţii româneşti din străinătate este dezamăgitoare.

M. C. Au fost cozi.. au relatat ziarele din diasporă

B. O. Au fost cozi şi asta înseamnă lipsă de confort, dar nu a fost nici un român care să nu fi apucat să voteze. Ori au votat doar 10%, poate chiar 5% din românii care trăiesc în străinătate. Ceea ce este extrem de puţin. Ar fi foarte bine dacă am reuşi să-i aducem mai mult pe românii din străinătate la vot. Şi eu sper să reuşim să trecem din secolul XIX în secolul XXI şi să învăţăm şi alte sistemede vot, cum ar fi votul prin corespondenţă, votul electronic, măcar la următoarele alegeri, şi asta cu siguranţă va uşura viaţa românilor din afara graniţelor.

M. C. În Italia, legea electorală prevede ca italienii din diasporă să aibă proprii reprezentanţi în Parlament. Chiar se ştie că aceşti reprezentanţi care proveneau de la un electorat din străinătate au reuşit să schimbe soarta alegerilor. Există un proiect de lege în acest sens pentru a da mai multă reprezentanţă românilor din străinătate ?

B.O. Există fragmente în proiectele de lege de reformă a sistemului electoral care să prevadă acest lucru, dar totul se poate cu o singură condiţie: ca româniii să vină la vot. Dacă nu vor veni la vot, nu vor avea reprezentanţi. Aşa cum românii din România care nu vin să voteze nu sunt reprezentaţi. Prima condiţie ca să ai un reprezentant e să-l votezi.

M. C. Dar dacă românii din străinătate votează şi toate voturile se duc în urna de la Bucureşti cum se poate şti pe cine aleg românii din diasporă?

B. O. Tocmai de asta spun că sunt soluţii de reprezentare a românilor din afara graniţelor, nu va fi uşor pentru că sunt distribuiţi în toată lumea, dar pentru a avea şanse să aibă reprezentanţii lor.. în România un deputat reprezintă 70 000 de alegători. Deci pentru a avea un parlamentar al românilor din Italia să zicem, trebuie ca 70 000 de români din Italia să-l voteze, pe acela, nu numai să vină la vot. Nu există parlamentari mai puţin sau mai mult reprezentanţi .. nu va fi un parlamentar din Italia care să fie votat de mai puţini români decât un parlamentar care să reprezinte, să zicem Vasluiul. Deci fiecare parlamentar trebuie să aibă aceeaşi reprezentativitate. Ar fi mai posibil să fie un parlamentar care să reprezinte, să zicem, Italia, Spania şi Germania, care să reuşească să strângă 70 000 de voturi. Dar prima condiţie este ca românii din afara graniţelor să meargă la vot.

M. C. Totuşi va fi greu de determinat cum de aceşti 70 000 de alegători votează aceeaşi persoană.

B. O. Dacă vom avea un vot uninominal, vom încerca să facem ceva, să facem o circumscripţie separată ceva de acest gen.

M. C. O întrebare legată de afirmaţia care aţi făcut-o recent : « o asemena declaraţie a şefului statului ca cea de azi dovedeşte încă o dată că preşedintele Traian Băsescu nu înţelege rolul pe care îl are ca şef de stat şi că nu are anvergura necesară pentru a reprezenta cu cinste funcţia pe care o ocupă ».. e un atac la putere..?

B.O. Nu nu e un atac..

M. C. Face parte din prerogativele unui Preşedinte de Cameră?

B. O. Face obligatoriu parte din prerogativele mele ca Preşedinte al Parlamentului să apăr Parlamentul. Dar eu am să vă spun despre altceva ..(B. O. confirmă că pot înregistra în continuare).Când Traian Băsescu a fost la Parlamentul European şi s-a adresat Parlamentului European.. a fost unul din cele mai triste momente. Nu era locul lui acolo. Nu avea vocea, nu avea ideile, nu avea atitudinea necesară. Sper să reuşim la un moment dat să avem pe cineva care să ne facă cinste acolo unde ajunge..

M. C. Leonard Orban?

B.O. Eu cred că Leonard Orban ne face cinste la Comisia Europeană. Toţi au de crescut. Toţi pot creşte. Dar m-am uitat şi eu ca un votant român la televizor, ca unul care l-a votat pe Băsescu şi nu m-am simţit reprezentat deloc.

A consemnat Miruna Căjvăneanu

Accademia di Romania- Roma
23 martie 2007

Battiato- La Cura

Lusso e corruzione- lezioni della Storia

L'incipit dello studio sulla corruzione nell'Impero Ottomano- di Miruna Cajvaneanu-
Tesi di laurea specialistica- Scienze Politiche- Università degli Studi La Sapienza- Roma

“E’ la vicenda di tutte le cose, nessuna potenza rimane in eterno. Padroni dell’universo furono già gli itali, ora inizia l’impero dei Turchi”.[1]

Ci sono numerose leggende sulle ricchezze da favola e sui difetti politici dell’Impero Ottomano durante la sua espansione alle porte dell’Europa cristiana.
Soprattutto colpisce il nostro immaginario collettivo l’opulenza del Serraglio del Sultano, in un mondo lontano dai nostri valori e dalla nostra prospettiva. Allo stesso tempo filosofi, viaggiatori, storici, letterati hanno descritto il sistema politico ottomano come il classico esempio di dispotismo, culla di una corruzione dilagante.
Ma qual è la vera dimensione dell’opulenza e della corruzione, i due fenomeni da noi studiati, la linea di demarcazione fra legenda e fatto?
Il lusso della corte e quello delle classe abbienti, era dovuto alla ricchezza, o al semplice modo di vita degli orientali, molto più colorato e ostentativo del mondo occidentale?
La corruzione è un fenomeno conosciuto nelle società medioevali, ma che particolarità ha la sua manifestazione nel mondo turco del ‘500 e ‘600? Quali sono le implicazioni politiche e sociali e le dimensioni del fenomeno? In Giappone, per esempio, l’arte del dono non è giudicata un reato fino a coinvolgere somme importanti, [2] o una forma di cambio come tutti i cambi commerciali? Nella società ottomana in discussione, come era considerato, dal punto di vista dei valori morali e sociali questo fenomeno? Era una cosa abituale, o una pressione, e in quale misura tale pratica era ritenuta nocive per lo Stato?
Quale era il giudizio dei contemporanei sui fenomeni citati, specie dei baili veneziani?
La decadenza di un Impero determina molti studi sulle cause del fenomeno, forse perché si vuole dare una logica a tutto? Si è sempre cercato di individuare le cause che hanno portato alla disfatta dell’Impero Romano, di quel Bizantino…le stesse considerazioni riguardano il bisogno di dare una risposta, di individuare le origini -economiche, sociali, politici- della decadenza dell’Impero Ottomano.
C’è un legame di consequenzialità fra questi fenomeni, come il desiderio di accumulare, l’ostentazione dell’opulenza, la corruzione e la decadenza dell’Impero?
A queste domande si cercherà di dare una risposta nel corso dei primi cinque capitoli. È stato scelto l’anno 1503 come rappresentativo perché è l’anno della prima relazione di un bailo veneto, Andrea Gritti, che descrive in dettaglio il sistema ottomano con i primi suoi primi sintomi di corruzione. È l’anno che vede la decisione del Senato della Repubblica di assegnare una somma di denari come donativo all’ambasciatore ottomano per conquistarsi la sua benevola intercessione presso il Sultano.
Il sesto capitolo è dedicato invece a una dimostrazione su come funzionava realmente il sistema d’assegnazione del trono dei due principati romeni, sotto la sovranità ottomana, al miglior offerente di denaro e donativi, fra il ‘500 fino all’inizio del ‘700. I rapporti dei Paesi Romeni, la Valacchia e la Moldavia con l’Impero Ottomano devono essere tuttavia inquadrati nell’ambito delle relazioni di subordinazione caratteristiche in generale per l’Europa Feudale.
Rimane accesa la polemica sulla natura di questo rapporto. Alcuni storici considerano che i principati siano stati sotto il dominio assoluto dell’Impero Ottomano. La storiografia romena durante il periodo comunista sostiene al contrario, che la Moldavia e la Valacchia furono i soli due paesi a mantenere un’indipendenza politica nell’area sud-orientale, dopo l’occupazione dell’Ungheria nel 1526.[3]
La tesi non si propone di sostenere una o l’altra teoria. Si limita ad esporre le fonti dell’epoca, soprattutto le Relazioni venete al Senato, e i Dispacci riguardanti il rapporto fra i Principati e la Porta, fino al tragico massacro della famiglia del voivoda Brâncoveanu, nel 1714. La fonte è prevalentemente la raccolta dei documenti che fanno riferimento alla storia dei romeni, fatta dallo storico romeno Eudoxiu, baron de Hurmuzaki. Questi documenti provengono dai vari archivi europei. Si è messo l’accento in particolare sulle fonti veneziane, soprattutto sui dispacci da Costantinopoli. La novità della ricerca consta nel fatto che le notizie sparse nei 39 volumi della raccolta, che evidenziano i rapporti fra la Porta e i principati sotto l’aspetto della corruzione, sono riunite ed esposte in ordine cronologico, nonché tematico.
L’ultimo capitolo riprende in seguito uno dei più simbolici episodi della storia dell’Europa orientale, per dimostrare il grado di corruzione e di rapacità al qual è giunta la Porta. Si tratta del regno, culminato nel 1714 con la decapitazione a Costantinopoli e la confisca degli averi, di Constantin Brâncoveanu, accusato dal Sultano di essere “troppo ricco”.

Malgrado la vastità della storiografia sull’Impero Ottomano, non ci sono studi fondamentali che affrontino esclusivamente il problema della corruzione e soprattutto il legame di questo fenomeno con l’accumulazione delle ricchezze, oppure l’ostentazione dell’opulenza. Si è provato a portare un contributo effettivo e documentato in questa direzione.
Le fonti principali sono: i tre volumi della terza serie delle Relazioni degli ambasciatori veneti al Senato, raccolte alla fine del ‘800 da Eugenio Albèri. Per la parte riguardante i principati romeni, la fonte è la raccolta di documenti degli archivi europei, specialmente quelli italiani, dei Documente privitoare la Istoria Românilor in 39 volumi, compilata dallo storico romeno Eudoxiu de Hurmuzaki. Per l’aspetto sociale della corruzione e l’immagine degli ottomani nell’immaginario europeo, il lusso della capitale ottomana, c’è una vastissima storiografia che comprende: Paolo Preto, Venezia e i Turchi, Robert Mantran , La vita quotidiana a Costantinopoli ai tempi di Solimano il Magnifico e dei suoi successori, Philip Mansel: COSTANTINOPOLI: Splendore e declino della capitale dell’Impero Ottomano 1453-1924. Sulla parte economica, una delle opere fondamentali è An economic and Social History of the Ottoman Empire dei due orientalisti Inalcik e Quataert. Per le istituzioni ottomane, Fuad Koprülü, Alcune osservazioni intorno all’influenza delle istituzioni bizantine sulle istituzioni ottomane. Per il regno di Brâncoveanu: Del Chiaro, Revolţiile Valahiei, e Constantin Şerban, la sua monografia: Constantin Brâncoveanu.
Purtroppo sono pochi i documenti ottomani tradotti in italiano o in una lingua di circolazione europea. È stata usata la recente raccolta dei Documenti turchi nell’Archivio di Stato di Venezia, a cura di Maria Pia Pedani. Per i documenti ottomani che riguardano i paesi romeni, Cronici Turceşti privind ţarile române , il primo volume, a cura di Mihail Guboglu e Mustafa Mehmet.
Si è deciso di lasciare le citazioni in lingua originale, soprattutto i documenti veneti, per la totale comprensibilità del veneto del ‘500 anche da parte di un lettore non di madrelingua italiana.

Il desiderio di occuparsi di questo tema delicato sorge da un interesse personale verso la manifestazione della corruzione nel mondo attuale, soprattutto in Romania e nell’Egitto, due paesi e culture diverse fra di loro, ma fortemente influenzati nella loro storia dall’Impero Ottomano. Si considera che imparando dal passato si possa migliorare il presente.
Oltre l’aspetto storico, uno studio su un caso classico di “corruzione” di uno Stato è utile per comprendere il fenomeno attuale della corruzione. Con la speranza che si possa capire che in uno stato corrotto alla fine tutti sono perdenti. Lo stato è stato studiato come un organismo umano da molti filosofi. Paragoni di questo tipo sono fatti da Aristotele, Platone, Hobbes. Fra le tante malattie che possono affliggere un organismo così complesso come lo Stato, considero la corruzione una come una malattia mortale e contagiosa.

Gli scherzi della storia fanno sì che in questi anni la Turchia faccia tanti sforzi per essere ammessa nel “selettivo” gruppo europeo, e si deve adeguare non soltanto sotto l’aspetto della legislazione, ma estrapolando, anche al livello della mentalità collettiva ai canoni e valori europei!
[1] Enea Silvio Piccolomini in R. MANTRAN, L’impero ottomano e il suo declino, in La storia. I grandi problemi dal medioevo all’età contemporanea, a cura di M. Firpo, N. Tranfaglia, vol.5, Torino 1986, pp. 339-361
[2] Donatella della Porta e Yves Mény, (A cura di), Corruzione e democrazia, Sette paesi a confronto, Liguori Editore, Milano 1995

[3] Andrei Oţetea, Storia del Popolo romeno, Editori Riuniti, Roma, 1981, p.7

Con Damian Draghici

Damian Draghici, romanul care a castigat premiul Grammy

Con Ramona Badescu

Al Concerto di Damian Draghici

con Ramona Badescu

Intervista a Ramona Badescu e Damian Draghici

La Concertul organizat de Ambasada României în Italia pe scena teatrului Umberto din Roma,

Ramona Bădescu cântă alături de laureatul Grammy, naistul Damian Drăghici


Miercuri, 20 decembrie a avut loc la prestigioasul Teatru Umberto din centrul Romei concertul de nai al românului Damian Drăghici.

Evenimentul a fost organizată de Ambasada României la Roma, şi face parte dintr-o serie de manifestări desfăşurate pe întreg teritoriul Italiei, pentru a sărbători aderarea României la Uniunea Europeană.

Prezentatoare de excepţie a concertului a fost Ramona Bădescu, cunoscuta artistă din diaspora României.

Programul seratei a cuprins piese tradiţionale româneşti, dar şi din repertoriul pop internaţional şi piese originale compuse de Damian.

Astfel publicul a fost literalmente catapultat într-o atmosferă magică, unde stilul clasic se îmbina cu ritmul gipsy, nelipsind note de jazz şi muzică modernă.

Românii prezenţi s-au umplut de emoţie când în sală au răsunat primele note din Rapsodia Română, de George Enescu. În întâmpinarea aderării României în Europa, Damian şi trupa sa au prezentat piesa clasică într-un aranjament original, o reinterpretare modernă a celebrei Rapsodii.

Ca surpriză pentru spectatori, Ramona Bădescu a cântat “Mărioară de la Gorj”, cu o voce nu mai prejos de cea a îndrăgitelor noastre cântăreţe de muzică populară. Atmosfera s-a încălzit odată cu intrarea ei pe scenă la încheierea concertului, acompaniind cu un dans ritmic notele gipsy ale melodiei finale.

Singura părere de rău a spectatorilor a fost… că totul a durat prea puţin!

După concert, Damian Drăghici ne-a împărtăşit impresia sa despre eveniment : “este prima oară când concertez la Roma. Impresia mea este foartă bună, despre public la fel. Ramona Bădescu a fost extraordinară, e foarte talentată, şi în calitate de cântăreaţă.”
Despre stilul său complex, cu nuanţe din toate genurile muzicale- de la clasic până la etnic, Damian ne-a dezvăluit din gusturile sale artistice “am ascultat mulţi ani Stravinsky, Debussy şi Ravel. Imi place în mod particular muzica jazz, de la Chick Corea, Miles Davis, dar şi cea pop….Sunt un romantic » L-am întrebat pe Damian în ce ţară este sufletul său, având în vedere că acum trăieşte în America, dar e mereu prin turneu în lume: “ sufletul meu este acolo unde este următoreul meu proiect, următorul concert”- a răspuns el visător.
La sfârşit, Damian a făcut o urare tuturor românilor ce trăiesc în Italia: “să nu vă schimbaţi spiritul! Noi, românii, avem un spirit incredibil. Să nu uităm cine suntem, este cel mai important lucru!”


În încheiere, Ramona Bădescu ne-a declarat: “Sunt fericită să aplaud azi două evenimente: intrarea României în Uniunea Europeană şi concertul la Roma al talentatului Damian Drăghici. Azi este prima oară când îl întâlnesc deşi am auzit lucruri fantastice despre el. Am rămas impresionată de aranjamentele lui muzicale, un mix de stiluri pe placul tuturor, al generaţiilor mai vechi, dar şi al tinerilor. Cel mai mult mi-a plăcut Mărioara de la Gorj, eu fiind născută la Târgu Jiu. In plus, este şi melodia preferată a tatălui meu. Eu, ca admiratoare a lui Gheorghe Zamfir, cred că Damian se poate considera pe drept moştenitorul său la nai. ”
În legătură cu surprinzătoarea interpretare a unei melodii populare, alături de Damian, Ramona ne-a mărturisit despre proiectul ei, de a produce un album muzical personal: “Da, este…asul meu din mânecă, îmi place să scot câte unul pe rând (zâmbeşte) Mereu trebuie să ai câte ceva, căte o surpriză de fiecare dată. Vă dezvălui că pregătesc un album pentru anul următor. Visul meu dintotdeauna a fost un disc cu piese româneşti. Îmi place să cânt acompaniată de chitară, piese cum ar fi « Săracă inima mea”…cântăreaţa mea preferată este şi va fi Maria Tănase.”

Ramona a fost implicată recent pe postul Rai1 în campania Telethon de colectare de fonduri pentru cercetarea ştiinţifică în medicină. Proiectele ei pe anul viitor, în afara pregătirii discului includ interpretarea unui rol pentru o serial televizat: “ în ianuarie încep înregistrările pentru o nouă telenovelă pentru postul de televiziune Canale 5”.

Damian Drăghici s-a născut în România într-o familie rom. A început să cânte la vârsta de 3 ani la diferite instrumente. A cântat alături de James Brown, Joe Cocker, Shaggy, Zucchero, the Gipsy Kings. A realizat 17 discuri şi a câştigat şi prestigiosul premiu muzical Grammy.

Miruna Căjvăneanu
Roma

Articole publicate: Roma -un român propune instituirea Zilei Internaţionale a romilor

Corespondenţă de la Roma de la Miruna Căjvăneanu -

Propunerea a declanşat solidarizarea membrilor partidului Alleanza Nazionale cu poporul român, "prea des confundat cu populaţia romă". Consiliul Primăriei din Roma a aprobat, joi, moţiunea de instituire a Zilei Internaţionale a Populaţiei Rome.Ziua Internaţională a Romilor se va sărbători pe 8 aprilie în fiecare an. Aceasta va fi şi Ziua Memoriei, în amintirea Holocaustului (Porrajmos, în limba etniei rome) care a avut între victimele nazismului şi pe etnicii romi.Moţiunea a fost propusă de către românul Gabriel Rusu, consilier adjunct la Primăria Romei. Au votat pro 26 de consilieri, unul a fost contra şi patru s-au abţinut. În sala de Consiliu nu au lipsit momentele de tensiune, în special prin opoziţia manifestată de partidul de dreapta Alleanza Nazionale. Membrii acestui partid au ieşit din sală, în încercarea de a boicota procesul de votare. Unul din ei, Fabio Sabbatani Schiuma, a decis să-şi exprime prin vot dezaprobarea. El a precizat că "îmi exprim solidaritatea cu poporul român care este prea des confundat cu populaţia romă, etnie care este deseori protagonista episoadelor de delincvenţă la Roma. Comunitatea românească este compusă în majoritate din muncitori şi îngrijitoare, oameni cinstiţi, care provin dintr-un popor considerat istoric drept văr al Italiei, prin rădăcinile comune romano-latine, şî care pe drept intră acum în Europa". Schiuma a mărturisit apoi că el cunoaşte situaţia din proprie experienţă, logodnica sa fiind o româncă.În moţiunea prezentată, Gabriel Rusu explică pe larg situaţia populaţiei rome în Italia şi în general în Europa. Sunt evidenţiate şi aspectele istorice, în special cele recente, legate de "epurarea etnică a rromilor condusă de către nazişti". Este subliniată de asemenea "situaţia de marginalizare a comunităţii rome care trăieşte în Italia". Gabriel Rusu a susţinut deseori cauza românilor în Primăria Romei, iar acum îşi extinde preocupările abordând problematica deosebit de spinoasă a romilor, nu numai cei din România, ci şi din alte ţări europeneConform ultimelor date statistice furnizate recent la Roma de către dosarul Caritas/Migrantes, cei mai mulţi romi care s-au stabilit în ultimii ani în Italia provin chiar din România. Conform datelor elaborate de Institute of Research of the Quality of Life, România este pe primul loc în lume ca prezenţă a cetăţenilor de etnie romă.

(Articol preluat de Amos News)

Articole publicate: concert de Sf. Nicolae la Roma

Corespondenţă de la Roma, de la Miruna CĂJVĂNEANU -

Ieri, 6 decembrie, în ziua de Sfântul Nicolae, a avut loc la Roma un concert cameral având ca protagonişti Cvartetul român de corzi Ad Libitum din Iaşi şi Grupul de muzică sacră bizantină Nectarie Protopsaltul din Bucureşti.
Concertul face parte dintr-o serie de evenimente culturale, intitulată "România în Advent" care se desfăşoară în întreaga Europă, sub egida Institutului Cultural Român şi a Ministerului de Externe. Iniţiativa sărbătoreşte şi marchează, împreună cu întâmpinarea Crăciunului şi a noului an, şi aderarea României la Uniunea Europeană.
La Roma evenimentul a fost găzduit de una din cele mai frumoase şi reprezentative catedrale din capitala Italiei, Basilica Santa Maria sopra Minerva, situată lângă Pantheon .
Sub arcadele albastre, decorate în stil baroc, Grupul ieşean Ad Libitum a interpretat fragmente de Mozart, Schubert şi George Enescu. A urmat corul Grupului Nectarie Protopsaltul, alcătuit din absolvenţi ai Seminarului Teologic din Bucureşti. Ei au interpretat cântece bizantine tradiţionale, tropare ale Sf. Nicolae şi colinde de Crăciun.
La concert au fost prezenţi: Ambasadorul României, Cristian Colţeanu, reprezentanţi ai Accademiei di Romania, oameni de cultură italieni şi români, studenţi de teologie.

(articol preluat de Amos News)

Articole publicate: Interviu cu Ambasadorul Romaniei in Italia

Ambasadorul Romaniei in Italia: „Romania are vocatie europeana”


Roma, Italia/Romanian Global News
09 Noiembrie 2006

In perioada 8-11 Noiembrie au loc in Italia o serie de manifestari dedicate comemorarii a 1900 de ani de la incheierea razboaielor daco-romane. Cu acest prilej, Ambasadorul Romaniei in Italia, Excelenta Sa Cristian Valentin Colteanu (foto) a adus in discutie si viitorul Romaniei in Uniunea Europeana, dar si situatia numeroasei comunitati romanesti din Italia, intr-un amplu interviu realizat pentru Romanian Global News de corespondentul la Roma, politologul Miruna Cajvaneanu.
Miruna Cajvaneanu: -Excelenta Voastra, cum comentati manifestarea care a avut loc la Roma?
Cristian Valentin Colteanu: -Este o manifestare care vine in oglinda cu ceea ce se intampla si in tara. La Bucuresti s-au sarbatorit 1900 de ani de la nasterea poporului roman, impreuna cu autoritatile italiene si Ambasada Italiei la Bucuresti. Este un eveniment care marcheaza istoria, tocmai cand Romania se pregateste sa intre in familia europeana. Vorbim de 1900 de ani de identitate culturala si spirituala a poporului roman. Noi, in cadrul Ambasadei, am prevazut o intrega suita de manifestari care va marca cele trei evenimente importante: 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, comemorarea a 1900 de ani de la sfarsitul razboaielor daco- romane si 1 ianuarie 2007- revenirea Romaniei in marea familie europeana. Deci vorbim despre o reunificare a Europei, pentru ca Romania a apartinut intotdeauna acestui spatiu. Sunt sigur ca vom aduce un aport semnificativ in constructia europeana. Romania nu va dezamagi in nici un fel Uniunea Europeana. Romania are, dimpotriva, vocatia europeana pe care si-o va manifesta intr-o maniera solida, robusta. In asa fel incat vom aduce o contributie substantiala nu numai la stabilitatea in regiunea in care ne aflam, dar si o contributie semnificativa la constructia unei Uniuni Europene care sa devina din ce in ce mai puternica.
M.C.: - Avand in vedere restrictiile care ni s-au aplicat recent de catre unele state europene, Romania va fi un membru de rangul I sau de categoria a doua?
C.V.C.: - Nu s-a vorbit niciodata de membri din categoria a doua. Este vorba de o Romanie asa cum am visat-o cu totii. O Romanie careia i se recunoaste apartenenta la marea familie europeana. Iar in ceea ce priveste restrictiile la care va referiti, va fi vorba doar despre o scurta perioada tranzitorie. Nu avem nici un fel de motive de preocupare in legatura cu un nou val de emigrare care s-ar revarsa in tarile membre. Noi avem o crestere economica constanta in ultimii 6 ani. Anul acesta va depasi 8%. Exista un deficit de forta de munca in tara, in anumite sectoare, de exemplu in constructii si in sectorul bancar. Avem in spate si am asistat la o experienta, care s-a produs in ultimii doi ani, de cand cele 10 tari noi membre ale Uniunii Europene au aderat. In mod absolut nu a fost nici un fel de invazie. Chiar nu au « consumat » cota alocata. Cred ca este numai o preocupare momentana, care se va dovedi cu totul falsa in perioada urmatoare.
M.C.: - Am vazut la manifestarea de la Accademia di Romania multi academicieni, scriitori, oameni de cultura romani. Distinsele personalitati culturale sunt “minoritari” sau ne reprezinta, ca romani in Italia?
C.V.C.: - Ziarele vorbesc mult de acele evenimente care sunt in mod special relatate pentru a asigura senzationalul. Dar nu de putine ori se vorbeste in diverse medii, chiar in intalnirile la un anumit nivel cu autoritatile italiene, despre reprezentarea intelectuala pe care Romania o are in Italia. Este o comunitate foarte numeroasa, formata din oameni de cultura, din arhitecti, ingineri, doctori. Si nu in ultimul rand sunt foarte multi studentii care isi definitiveaza sau isi aprofundeaza studiile in Italia. De aceea, eu consider ca avem o importanta comunitate intelectuala, o comunitate formata din reprezentanti care isi desfasoara activitatea in numeroase domenii. Comunitatea romaneasca este considerata nu numai ca cea mai numeroasa comunitate din Romania, dar si ca cea care se integreaza cel mai bine si din punct de vedere social si profesional. Romanii sunt vazuti ca oameni seriosi, foarte de incredere, muncitori, oameni care respecta valorile europene, valorile crestine. Si ei sunt primiti cu bratele deschise de catre italieni, asigurand o convietuire respectuoasa si respectabila.
M.C.: - Ce le mai trebuie romanilor, ca sa se integreze?.. Se spune ca nu suntem prea uniti, in comunitate…
C.V.C.: - Comunitatea romaneasca din Italia a inceput sa se consolideze, pentru ca a existat inca de acum cativa ani o tendinta naturala de asociere, pe care noi am sustinut-o si incurajat-o. Astfel incat, la ora actuala, cred ca sunt peste 50 de Asociatii care s-au format in diversele zone ale Italiei. Sunt romani care reprezinta din ce in ce mai mult o voce puternica in dialogul cu autoritatile si care reusesc, totodata, prin activitatea pe care o au, sa reprezinte un element de coeziune pentru comunitatile noastre, si totodata fiecare sa-si aduca o contributie la pastrarea valorilor romanesti.
M.C.: - Si cotele noi, privind romanii care vor lucra in Uniunea Europeana?
C.V.C.: - Da, cota este stabilita in fiecare an pe baza reglementarilor autoritatilor italiane. Cu titlu de noutate, in acest moment, o alta actiune este in curs de desfasurare. Este vorba de o ampla campanie care vizeaza extinderea retelei consulare. In acest fel cetatenii vor putea sa beneficieze de un serviciu consular cat mai prompt, si care sa sustina comunitatea in rezolvarea diverselor probleme pe linie consulara. Astfel, in curand, vom deschide un consulat general la Torino, iar anul viitor este prevazuta deschiderea unei agentii consulare la Trieste. Deopotriva noi intensificam si reteaua consulilor onorifici care va acoperi tot teritoriul italian.
M.C.: - Iata o stire buna atat pentru romanii din Italia cat si pentru cei din tara!
C.V.C.: - Noile consulate reprezinta puncte de referinta, puncte importante care vor deveni totodata puncte de intalnire si de consolidare a unitatii comunitatilor de romani care se afla in Italia.
M.C.: - O ultima intrebare. Cam cati romani sunt totusi in Italia? Institutii precum Istat si Caritas au intocmit recent statistici care indica o prezenta legala de aproape 300 000 de cetateni. Pe de alta parte, Asociatiile romanesti spun ca sunt peste un milion concetatenii nostri in Italia. Care este adevarul?
C.V.C.: - Aici este o chestiune care tine de inregistrarile oficiale pe care le au cei de la Ministerul de Interne. Conform acestor statistici, in prezent, sunt in Italia 282 000 de romani cu statut legal. Cam tot atatia se afla cu documentele in curs de regularizare in urma legii Bossi Fini si pe baza cotelor anuale din ultimii doi ani. Deci vorbim de aproape 600 000. Este foarte adevarat ca noi nu cunoastem totusi cu exactitate care este numarul romanilor care calatoresc intre Italia si Romania, desfasoara activitati lucrative pe baza temporara. Situatia este complicata si de faptul ca, in aceste cifre nu sunt inclusi copii care sunt rezultati din casatoriile intre romani si italieni si nu sunt incluse persoanele cu dubla cetatenie. Deci este foarte dificil de stabilit in mod real care este numarul exact al membrilor comunitatii romanesti din Italia. Nici autoritatile italiene nu detin asemenea date. Ceea ce pot sa va spun este ca, in baza ultimelor statistici, comunitatea romanilor este cea mai numeroasa in Italia.

Miruna Cajvaneanu- Roma

Romanii din Italia conform raportului Istat

In Italia, in randul imigrantilor, un nou nascut din 4 in regiunea Romei, este roman


Roma, Italia/Romanian Global News 20 Octombrie 2006

Pe 17 octombrie, Istat (Institutului National de Statistica din Italia) a dat publicitatii rezultatul anchetei statistice cu privire la strainii rezidenti in Italia, transmite pentru Romanian Global News politologul Miruna Cajvaneanu. Datele oficiale prezentate de catre Istat arata ca din 2 670 514 rezidenti straini in Italia, romanii sunt in numar de 297.570, adica peste 10 %. Ei se situeaza intre cele trei nationalitati cu cea mai rapida crestere pe teritoriu, in comparatie cu anii trecuti. Istat declara ca “romanii (…) au avut o crestere extraordinara ca numar”. Acum trei ani aveau resedinta in Italia doar 95.000 de concetateni.Potrivit Istat, din 2004 Romania ramane pe locul al treilea ca prezenta rezidentiala in Italia, dupa Albania si Maroc, si cu mult inaintea unor tari precum China, Filipine si Tunisia.Din acelasi studiu rezulta ca zona Italiei preferata de romani este Lazio, regiunea capitalei, unde romanii reprezinta 23,8 % din totalul strainilor cu resedinta. Urmeaza in topul preferintelor regiunile nordice Piemonte si Veneto. Majoritatea romanilor, spre deosebire de alte categorii de imigranti, nu locuiesc in marile orase, ci in localitatile periferice. Doar 33,6% au casa in orasele importante (capoluoghi). Restul de 66,4% sunt constransi sa aleaga micile orasele. Cauza fenomenului o reprezinta atat costul in continua crestere al locuintelor in principalele orase, cat si costul inchirieri unei case, sau doar al unei camere.Orasele cu cei mai multi romani sunt, in ordine: Roma ( 26.268), Torino (23.114), Milano (5.532), Padova (4.105) si Verona (3.040).De asemenea, creste proportional cu prezenta romanilor adulti si numarul nou-nascutilor romani in Italia. Astfel, in randul imigrantilor, un nou nascut din 4 in regiunea Romei, si unul din 5 la Milano sunt romani. Numarul mare de nasteri in randul romanilor compenseaza raportul negativ nasteri-decese, fenomen alarmant in Italia. Pe data de 25 octombrie este asteptata la Roma prezentarea dosarului “Caritas Migrantes – Dossier statistico sull’Immigrazione”, o analiza statistica dedicata exclusiv imigratiei publicata de Caritas Italia, institutie care este implicata in prim plan in acest fenomen.Cu titlul de informatie mentionam din precedentul studiu Caritas: majoritatea barbatilor romani care lucreaza in Italia sunt angajati in domeniul constructiilor, iar femeile sunt badanti (ingrijitoare) si baby sitter.

Romanii din Italia in cifre socante

Romanii din Italia, in cifre socante
Campioni la nasteri, prost platiti, dar satisfacuti ca au celulare si cu indice al delincventei in crestere, romanii sunt cei mai multi in Peninsula.

Romanii sunt pe primul loc in randul imigrantilor cu permis de sedere, constituind "grupul extracomunitar cel mai numeros in cifre absolute", conform ultimulul raport Caritas despre imigranti din 25 octombrie 2006.
Numarul total al concetatenilor nostri in Italia este de 270.845. Romanii sunt comunitatea straina ce mai numeroasa (11.9%) din cele 150 prezente pe teritoriul Italiei. Comunitatea romaneasca este urmata, in ordine, de comunitatile din: Albania, Maroc, Ucraina, China si Filipine. Italia este de fapt tara cu cea mai rapida crestere a prezentei strainilor in raport cu numarul de locuitori, “furand astfel primatul istoric al Statelor Unite” dupa cum declara Franco Pittau, coordonatorul Raportului.
50% din romanii cu permis de sedere erau initial clandestiniMajoritatea romanilor- peste 50 % a intrat in Italia ilegal. Dupa o perioada de clandestinitate, ei au reusit sa obtina statut legal, datorita legilor periodice ( sanatorii). Astfel, la aceasta data, romanii sunt pe primul loc ca numar de permise de sedere pe motive de munca : 191.033, adica 13,4 % din totalul permiselor de munca.
20.000 au carte de sedere permanentaDin cei aproape 271.000 de romani prezenti in Italia, aproape 20.000 stau in mod legal de mai bine de 6 ani, ceea ce le-a permis obtinerea cartii de sejur ( carta di soggiorno) permanenta, adica se afla in anticamera obtinerii cetateniei.
Previziuni- Pampers italieni in romaneste?Raportul Caritas confirma datele recent difuzate de catre ISTAT ( Institutul National Italian de Statistica) cu privire la inaltul indice de fecunditate al romanilor. Potrivit Raportului Caritas romancele se situeaza pe al doilea loc ca numar de nasteri la nivelul intregii Italii. Au in medie, aproape copii nascuti in Italia, pe primul loc aflandu-se marocanele. In Italia s-au nascut, in acest an an, 55.000 bebelusi straini, intre care aproape 6.000 romani.
Cresc romanii, creste minoranta ortodoxaPrezenta masiva a romanilor contribuie implicit la cresterea grupului ortodox in Italia. In ceea ce priveste apartenenta religioasa, ortodocsii in randul imigrantilor sunt peste 650.000.
Conditiile economice ale romanilor: desi prost platiti, se declara satisfacuti: au celulare, TV, masina.Un alt aspect fundamental analizat de Dosarul Caritas: relevanta strainilor in dezvoltarea economica a Italiei. Forta de munca italiana e in continua descrestere din cauza imbatranirii populatiei. Ca atare s-a ajuns la situatia ca unul din 10 angajati legal este extra- comunitar.Cu toate ca este recunoscuta importanta mainii de lucru (manopera) straine in numeroase sectoare, jumatate din imigranti sunt obligati sa-si reinnoiasca contractul in fiecare an, fapt ce convine foarte mult patronilor. In plus, strainii, deci si cetatenii romani sunt prost platiti. Conform datelor statistice, salariul imigrantilor este cam jumatate din cel al italienilor pentru acelasi tip de calificare.Dar potrivit unui sondaj de opinie realizat in cadrul aceluiasi Dossier, romanii prezenti in Italia se declara totusi multumiti (8 din 10). Aproape toti ( 91%) au si folosesc un celular, 80% au televizor, 75% reusesc sa trimita bani in patrie, iar mai mult de jumatate (55%) au si masina.
Romanii in Italia - creste indicele de delincventaRaportul Caritas sesizeaza si prezinta si aspectele problematice legate de convietuirea imigranti- italieni. Dintr-un alt sondaj de opinie realizat de aceasta data in randul autohtonilor, 40 % din italieni considera ca imigrantii sunt implicati in “ acivitati criminale”. Din 549.775 denunturi la politie 117.118, adica 21%, sunt impotriva cetatenilor straini. Dintre comunitatile cu activitate de delincventa in crestere, raportul mentioneaza in primul rand romanii.
Integrarea dupa aderare ramane o problema a UEDosarul subliniaza o concluzie relevanta: "normativele restrictive ale liberei circulatii pentru noii cetateni europeni aratat dificultatile Uniunii Europene in gestionarea largirii sale, proces care se va complica odata cu includerea Romaniei si Bulgariei".

(articol publicat in Evenimentul Zilei, 27 Octombrie 2006)

Revolutia de la Timisoara - 20 dec 1989

In MEMORIAM 22 DECEMBRIE pentru cei care erau dispusi sa moara pentru libertatea noastra.

Prodi sorride con soddisfazione: in palio 1.200.000 nuovi voti!

Sono un milione e due cento mila ( 1.200.000) i cittadini stranieri che hanno maturato più di cinque anni di residenza, quindo con una nuova legge potrebbero diventare i nuovi elettori. Un milione di persone che possono determinare le sorti delle elezioni.

Dossier Caritas- Migrantes/ 6

Hanno partecipato al progetto: 100 redattori e varie Organizazioni Internazionali, strutture pubbliche e associazioni.

Dossier sull'Immigrazione Caritas- Migrantes/ 5

Altre foto dei relattori.

Immagini prottete da Copyright. Usare citando la fonte.

Dossier Caritas- Migrantes/ 4

Il premier italiano ha dimostrato un'ottima conoscenza del mondo degli immigrati. Più volte il suo discorso è stato interotto dagli applausi.
Immagini prottete da Copyright. Usare citando la fonte.

Dossier Caritas- Migrantes/ 3

Hanno presentato delle relazioni introduttive: Franco Pittau, coordinatore Dossier, Rando Devole, sociologo albanese, Mons. Domenico Sigalini, On. Romano Prodi, Presidende del Consiglio dei Ministri.